Cuvântul descentralizarea, neînțeles de majoritatea populației, a intrat relativ nu demult în lexiconul politicienilor moldoveni – de vre-o zece ani. În 2006 Parlamentul guvernat de comunişti, sub presiunea instituțiilor europene și a societății cile, a aprobat şi un act normativ – legea descentralizării administrative. Legea stabilește competențele și responsabilitățile administrației publice locale, precum și obligativitatea de finanțare a acestor atribuții. Un articol special al legii însărcina guvernul să elaboreze un plan de acțiuni pentru implementarea legii. Însă planul nu a fost elaborat și idea descentralizării a fost abandonată.
După venirea la guvernare a alianței pro-europene ideea descentralizării a fost re-luată, fiind inclusă ca prioritate de guvernare în toate programele guvernelor de după 2009. S-a lucrat enorm de mult la conceptualizarea reformei, finalizate în 2012 cu aprobarea printr-o lege specială a Strategiei de descentralizare. S-a creat și cadrul instituțional pentru implementarea descentralizării – Comisia paritară, constituită din miniștri și reprezentanți APL, precum și grupurile de lucru ministeriale. Partenerii de dezvoltare au venit în susținerea reformei cu fonduri impunătoare – zeci de milioane de dolari. Cu ajutorul acestora au fost revăzut cadrul normativ, iar pentru peste douăzeci de legi au fost propuse modificări în conformitate cu principiile strategiei de descentralizare. Au urmat dezbaterile publice la care au fost parte toate părțile interesate: guvernul central, primarii și societatea civilă. Astfel se pare că a fost pregătit fundamentul pentru o reformă amplă, scopul căreia să facă serviciile publice mai accesibile pentru oameni. Însă nu a fost sa fie…
De la fiecare după capacități, fiecăruia după posibilități.
Descentralizarea nu poate fi realizată fără descentralizarea finanțelor. Dacă guvernul central descentralizează sau deleagă către autoritatea locală o funcție publică, această trebuie urmată de finanțe. Sistemul actual al finanţelor publice locale este unul foarte centralizat şi complicat. Fiecare nivel de administrare se află în dependenţă financiară faţă de nivelul superior. Bugetele primăriilor depind de deciziile la nivel raional, iar bugetul raional se decide de centru. Mai mult, primăriile care colectează mai multe resurse financiare din taxe și impozite locale primesc transferuri mai mici de la bugetul raional. Pentru transferuri primarii trebuie să se închine la raion sau la guvern. Însă înainte de a bate la uşa demnitarilor, primarii trebuie să-şi amintească de ce culoare politică sunt. Evident că acest sistem nu mai poate fi tolerat. Prea vechi, prea sofisticat și foarte politizat.
Noul sistem al finanțelor publice locale
Despre reformarea sistemului de finanţe locale se discută de mult timp. Dar numai în ultimii doi ani s-a reuşit să se propună ceva concret. Cu sprijinul PNUD, echipe de experţi locali şi internaţionali au elaborat un nou sistem de relații financiare interguvernamentale. Sistemul a fost testat pentru 3 ani precedenți, a fost acceptat de guvern și prezentat Parlamentului spre modificarea legii finanţelor publice locale. La moment proiectul a fost aprobat deja în două lecturi. Concomitent au fost organizate seminare informative cu primarii din majoritatea raioanelor.
Noua lege prevede reformarea sistemului finanţelor publice locale, în conformitate cu principiile constituţionale şi standardele europene privind autonomia locală. Se schimbă radical principiul de finanţare ale primăriilor axat pe relaţii directe cu Ministerul Finanţelor. Astfel este exclusă intervenţia subiectivă în distribuţia finanţelor.
Lege stabileşte clar – toate impozitele locale vor rămîne la primării. Cu cât mai mult vei colecta în teritoriu cu atît mai mulți bani vei avea la primărie. Veniturile locale proprii nu vor mai fi luate în calcul la efectuarea transferurilor. Aceasta va stimula primarii să atragă cît mai mulți agenți economici în localitate pentru a-și spori baza fiscală. Mijloacele colectate pot fi folosite de primării după necesitate.
Astfel, noul sistem al finanţelor publice locale stabileşte reguli clare şi echitabile pentru toate primăriile. Avantajele acestui sistem sunt evidente. Coloratura politică nu va mai putea influența distribuirea finanțelor. Prin formula matematică se vor distribui finanţele în funcție de numărul populaţiei, suprafaţă și capacitatea fiscală a teritoriului subordonat APL. Noile reguli lichidează subordonarea bugetară a primăriilor faţă de consiliile raionale şi faţă de guvern. Noul sistem consolidează poziţia primărilor care sunt aleşi direct de populaţie, dar au în prezent puţine pârghii de influenţă. Avînd mai multă libertate în gestionarea finanţelor locale va creşte autoritatea şi capacitatea primăriilor de aşi soluţiona de sinestătător problemele locale. Deci acest sistem asigură realizarea acţiunilor planificate în Programul de guvernare şi obţinerea rezultatului aşteptat – descentralizare şi autonomie locală reală.
Reformele nu înseamnă bani, ci voinţă politică
Unii guvernanţi însă, după ce au constatat avantajele primăriilor şi dezavantajele partidelor, propun să fie amînată aprobarea şi implementarea legii din 2014. Se propune o altă paradigmă, aparent atractivă, dar practic irealistă. Chipurile în buget există un miliard de lei disponibil pentru finanțarea proiectelor locale. Conform afirmațiilor unui deputat, responsabil de finanțele publice, aleșii poporului lucrează la elaborarea mecanismelor de distribuire a investițiilor. Însă nimeni nu poate da răspunsuri clare fără să abereze la cele mai simple întrebări. În condițiile unui buget auster de unde apare un miliard de lei în plus? Dat fiind că necesităţile primăriilor de investiţii sunt mult mai mari, după care criterii vor fi alocaţi banii? Iar la unii – da, iar la alții – ba? Și în genere, ce are aceasta cu reforma descentralizare? De ce această inovație parlamentară nu poate fi implementată odată cu noul sistem al descentralizării fiscale?
De fapt, cei care încearcă să amîne implementarea legii doresc să păstreze situația actuală de şerbie a primarilor. Adică, în loc să primească un mecanism funcțional (o undiţă), primăriile (doar unele din ele) vor primi nişte bănuţi (un peşte). Intenția este clară – în ajunul alegerilor parlamentare, prin distribuirea politică a resurselor financiare guvernanții vor să mențină influența asupra primarilor. Poate că a venit timpul pentru ca și acești demnitari să înţeleagă că reformele nu înseamnă doar bani. Banii niciodată nu sunt suficienţi. Reforma înseamnă în primul rând voinţă politică. Așa scrie pe blogul respectabilului deputat, responsabil de finanțele publice.
