Reforma administrației publice locale este necesară și autoritățile publice locale au susținut constant necesitatea acestei transformări. Totuși, ritmul accelerat în care este promovată reforma ridică numeroase semne de întrebare și creează incertitudini majore. Multe aspecte esențiale sunt insuficient clarificate sau chiar omise. Acest mesaj trebui să fie perceput ca ajutor pentru grupul de lucru.
În mod special, persistă lipsa de claritate asupra următoarelor subiecte:
• Veniturile proprii ale UAT-urilor – Care va fi modelul de consolidare a capacității fiscale a unităților administrativ-teritoriale și ce instrumente vor permite creșterea autonomiei financiare?
• Autonomia locală și guvernarea locală – Principiile autonomiei locale, consacrate inclusiv de Carta Europeană a Autonomiei Locale, par a fi neglijate în anumite componente ale reformei, existând riscul diminuării competențelor și a capacității decizionale a administrației locale.
• CUPS – Cum va funcționa Centrul Unificat de Prestare a Serviciilor, în condițiile în care până în prezent acesta nu este instituționalizat pe deplin și nu prestează servicii proprii ale administrației publice locale? Ce servicii concrete vor fi oferite cetățenilor și cine va asigura finanțarea acestora?
• Digitalizarea serviciilor APL – Procesul stagnează. Autoritățile locale nu beneficiază de servicii administrative digitalizate, nu au acces la majoritatea registrelor de stat și nu există o interconectare funcțională între sistemele informaționale ale statului și cele ale administrației locale.
• Resursele financiare pentru infrastructură – Care va fi mecanismul de distribuire a investițiilor? Vor fi gestionate exclusiv prin intermediul ADR-urilor? De ce nu este instituit un fond extrabugetar multianual, cu o durată de cel puțin cinci ani, care să ofere predictibilitate și stimulente reale pentru noile entități administrative?
• Resursele umane – Nu există o viziune clară privind creșterea performanței funcționarilor, atragerea specialiștilor și menținerea personalului calificat. Este evident că simpla ajustare a politicii salariale nu va soluționa problema.
• Regionalizarea serviciilor publice – Lipsesc explicații concrete privind modul de organizare a serviciilor regionalizate și rolul pe care îl vor avea Asociațiile de Dezvoltare Intercomunitară (ADI).
• Fondul de cofinanțare și prefinanțare – Unde este instrumentul promis pentru susținerea proiectelor locale? Va fi creat un asemenea fond și care va fi valoarea acestuia?
• Delimitarea competențelor – Nu este clară repartizarea atribuțiilor între diferitele niveluri ale administrației publice și modul în care se va evita suprapunerea responsabilităților.
• Reprezentantul primarului – Care vor fi atribuțiile, competențele și statutul acestuia? Va fi numit sau ales și în baza căror criterii?
• Reprezentativitatea în viitoarele consilii locale – Modul de asigurare a reprezentării echitabile a localităților componente rămâne neclar.
• Transportul comunitar și infrastructura rutieră locală – Vor dispune noile unități administrativ-teritoriale de resurse suplimentare pentru gestionarea acestor domenii?
• Domeniile educațional, social, cultural și sportiv – Nu există explicații privind modul de organizare și finanțare a acestor servicii în cadrul noii structuri administrativ-teritoriale.
• Participarea cetățenilor – În multe situații, opinia cetățenilor este insuficient consultată sau chiar ignorată, deși acceptarea socială reprezintă o condiție esențială pentru succesul unei reforme de asemenea amploare.
Dacă aceste aspecte nu vor fi clarificate și abordate în mod corespunzător, există riscul ca autoritățile publice locale să rămână singure în fața unor probleme complexe și a unor responsabilități sporite, fără instrumentele necesare pentru a le gestiona. În aceste condiții, reforma riscă să nu își atingă obiectivele propuse, iar efectele sale să fie diametral opuse așteptărilor cetățenilor și ale comunităților locale.
