O comună nu este doar o cifră într-un tabel bugetar. Este locul în care oamenii își rezolvă problemele de zi cu zi, își cresc copiii, își păstrează memoria și duc mai departe o cultură locală. De aceea, propunerea de comasare a comunelor cu mai puțin de 1.500 de locuitori trebuie analizată pe baza unor criterii multiple, nu decisă prin aplicarea automată a unui prag demografic. În dezbaterea publică din octombrie 2026, comasarea a fost prezentată ca voluntară și legată de consultarea cetățenilor (AGERPRES, 16 octombrie 2026); tocmai de aceea, acordul locuitorilor trebuie exprimat liber, în cunoștință de cauză și în absența oricăror presiuni financiare.

Pragul nu poate ține loc de analiză

Numărul locuitorilor indică dimensiunea unei colectivități locale, dar nu arată, prin el însuși, cât de bine este administrată, cât de accesibile sunt serviciile sau ce costuri ar genera reorganizarea. Două comune cu aceeași populație pot avea realități foarte diferite: sate apropiate ori răsfirate, drumuri bune ori greu practicabile, populație îmbătrânită ori familii tinere, venituri locale și nevoi publice distincte. O decizie responsabilă presupune evaluarea distanțelor, a transportului, a accesului la medic, școală și servicii sociale, a capacității administrative, a veniturilor și cheltuielilor reale, precum și a efectelor asupra personalului și a patrimoniului public.

Economiile bugetare trebuie demonstrate, nu presupuse. Reducerea numărului de comune nu garantează automat servicii mai bune sau cheltuieli mai mici: trebuie avute în vedere costurile de tranziție, costurile de deplasare suportate de cetățeni, menținerea unui punct de lucru în fiecare sat și modul de distribuire a investițiilor. Orice evaluare trebuie să compare, în mod public și pe înțelesul tuturor, situația anterioară și cea ulterioară comasării.

Colectivitățile locale au chip, memorie și drept de alegere

Într-o comună trăiesc oameni, nu indicatori. Pentru un vârstnic fără transport, mutarea ghișeului într-o localitate îndepărtată poate însemna pierderea accesului la un drept. Pentru o familie, contează timpul până la școală și la medic. Pentru toți cetățenii, este important să știe cui se adresează și cine răspunde. Reorganizarea trebuie să garanteze servicii de proximitate, reprezentare locală și acces simplu la administrație, indiferent de noua organizare administrativ-teritorială.

Identitatea locală nu este un detaliu administrativ

Identitatea unei colectivități locale se reflectă și în modul în care își păstrează biserica, școala, căminul cultural, cimitirul, arhiva și sărbătorile. Tradițiile, graiul, obiceiurile și memoria locală nu dispar peste noapte, dar se pot estompa dacă satul nu mai are un cuvânt de spus în deciziile care îl privesc. Înaintea oricărei comasări, este necesar să fie consultați locuitorii, să fie inventariate patrimoniul și practicile culturale și să fie stabilite garanții pentru finanțarea și continuitatea acestora.

Reforma începe cu echitatea

Un mesaj tot mai prezent în dezbaterea publică exprimă o preocupare legitimă: „Când nota reformei este pusă pe umerii celor săraci, iar privilegiile și risipa rămân neatinse, nu vorbim despre echitate. Reforma statului trebuie să înceapă cu reducerea risipei și a privilegiilor, nu cu lovirea celor vulnerabili.” Acesta este un principiu de bună guvernare: înainte de a cere sacrificii colectivităților locale mici, statul trebuie să demonstreze că a identificat și a redus risipa și că a distribuit echitabil efortul.

Relevantă este și reflecția atribuită lui Mahatma Gandhi: „E destul în lumea asta pentru nevoile fiecăruia, nu e destul pentru lăcomia fiecăruia”[1]. Citatul ne amintește că o reformă nu se măsoară doar prin economii contabile, ci și prin modul în care distribuie resursele și respectă demnitatea oamenilor.

Voința cetățenilor trebuie respectată

La referendumul național din 22 noiembrie 2009, a cărui validitate a fost confirmată de Curtea Constituțională, majoritatea participanților s-a pronunțat pentru un Parlament unicameral și pentru reducerea numărului de parlamentari la cel mult 300. Având caracter consultativ, referendumul nu a modificat prin el însuși structura Parlamentului, iar rezultatul său nu a fost transpus în legislație. Ignorarea voinței exprimate de cetățeni slăbește încrederea în instituțiile statului. De aceea, orice comasare trebuie precedată de consultarea reală a locuitorilor afectați, iar rezultatul acestei consultări trebuie respectat.

Criterii înaintea oricărei decizii

O analiză temeinică trebuie să cuprindă cel puțin: accesul efectiv la servicii și distanțele dintre sate; situația financiară și costul total al reorganizării; calitatea administrației și capacitatea de a atrage fonduri; distribuția populației, structura pe vârste și vulnerabilitățile; infrastructura și legăturile dintre colectivitățile locale; identitatea, patrimoniul, tradițiile și viața culturală; reprezentarea satelor în noua structură; precum și opinia locuitorilor, exprimată după o informare completă. Rezultatele analizei trebuie făcute publice, iar fiecare colectivitate locală trebuie să poată propune alternative, inclusiv cooperarea între comune fără pierderea autonomiei.

Crezul comunelor este simplu: administrația trebuie să fie în slujba oamenilor, iar reforma trebuie să le asigure o viață mai bună și mai demnă. O comună nu trebuie păstrată doar din nostalgie, dar nici desființată doar pentru că este mică. Comasarea poate fi luată în discuție numai în urma unei evaluări transparente, cu garanții privind serviciile publice, patrimoniul cultural și reprezentarea locală, precum și cu acordul liber exprimat al colectivității locale. O reformă echitabilă începe prin consultarea cetățenilor și prin eliminarea risipei acolo unde aceasta există, nu prin transferarea poverii asupra celor mai vulnerabili.

29 octombrie 2026

[1] Pyarelal, Mahatma Gandhi: The Last Phase, 1958.