Iurie Soltan este primar la al patrulea mandat în Pîrîta, Dubăsari, un sat situat în partea stângă a Nistrului, cu 3750 locuitori. Din cauza structurilor de forță dislocate ilegal de Tiraspol în perimetrul Zonei de Securitate, localitățile din stânga Nistrului sunt evitate de către potențialii investitori și tinerii pleacă. Iurie Soltan susține că, în timp, sistemul administrației publice nu a fost descentralizat, dar mai tare s-a centralizat, iar majoritatea impozitelor care se strâng din localități nu ajung la APL de nivelul I, dar se duc la centru și primarii trebuie să se închine pentru a obține câțiva lei. Despre realitățile din satele situate pe malul stâng al Nistrului, dar și despre soluțiile care ar permite primăriilor să contribuie într-o măsură mai mare la dezvoltarea comunităților este interviul pentru calm.md.
Cum e să administrezi o localitate din Zona de Securitate?
Iurie Soltan: Este puțin mai problematic decât în restul țării, dar deja ne-am obișnuit cu această realitate. Nu există investiții, nu se creează noi locuri de muncă. Oricărui investitor, fie că vine de peste hotare sau din țară, trecând prin toate aceste posturi militare, vămi, grăniceri, polițiști, îi dispare dorința de a mai reveni la noi. Fără investiții și sursele din bugetele locale sunt limitate, iar oamenii pleacă peste hotare pentru că nu au locuri de muncă. Un exemplu în acest sens este zona economică liberă care urma să fie deschisă la noi și a rămas doar la nivel de idee. Cred că circa 70% din populația aptă de muncă, tineri care ar putea să deschidă afaceri, să contribuie la dezvoltarea comunității, au plecat peste hotare. Chiar și micii fermieri sau întreprinzători care vor să-și ducă marfa la Chișinău, de exemplu, trebuie să prezinte tot felul de acte, altfel sunt întorși acasă. În condițiile celorlalte localități din Republica Moldova, poți să mergi de la Briceni și până la Comrat și nu te întreabă nimeni nimic.
Are și localitatea Dvs. terenuri care s-ar putea să nu fie prelucrate din cauza impedimentelor create de regimul separatist?
Iurie Soltan: Avem acolo circa 600 ha de teren arabil, circa 200 ha de pădure, iaz, pășuni și în orice clipă pot fi impuse restricții și nu poți face nimic. Nu cred că vom putea vorbi despre dezvoltarea localităților din zona de securitate, atât timp cât nu vor fi scoase posturile militare de pe podul de la Vadul lui Vodă, mașinile blindate, persoanele înarmate. Nicăieri în lume nu stau în centrul unui stat formațiuni militare.
Cunoaștem că mai mulți turiști străini aleg să viziteze zona din stânga Nistrului sau sunt interesați doar de Tiraspol?
Iurie Soltan: Satul Pîrîta e înconjurat, practic, de Nistru, pe o distanță de circa 27 de km. În perioada caldă toată lumea vine la noi, nu ai unde să parchezi o mașină,. Dacă nu ar exista aceste posturi militare, cu siguranță s-ar deschide mai multe baze de odihnă, de deservire etc, dar în condițiile actuale nimeni nu vrea să investească pentru că nu se știe ce va fi mâine-poimâine.
Cum credeți, ce ar trebui să se întâmple pentru a fi soluționat acest conflict?
Iurie Soltan: Când a început conflictul militar noi toți am sperat că o soluție se va găsi într-un an –doi, dar nu a fost să fie. Cred că trebuie să ajungă la o înțelegere marile puteri, iar conducerea Republicii Moldova să spună concret cine suntem și unde mergem, să avem o poziție fermă, indiferent unde mergem și cred că vom fi percepuți altfel. Inclusiv în relația cu Transnistria trebuie să arătăm că noi suntem la noi acasă, nu să ne dicteze ei ce trebuie să facem la noi acasă.
Sunteți la al patrulea mandat, cum credeți care au fost cele mai importante reușite ale Dvs. în acești ani?
Iurie Soltan: Cred că locuitorii ar trebui să vorbească despre rezultate. Pentru informare pot să vă spun că Pîrîta este gazificată și aprovizionată cu apă potabilă în proporție de 100%. Am reușit să reparăm în variantă albă circa 80-90% din drumuri, să renovăm grădinița, gimnaziul, alte instituții, am construit sistemul de iluminat stradal în toată localitatea.
Cine a fost alături de Dvs. în toți acești ani?
Iurie Soltan: În primul rând a fost populația din localitate, agenții economici, administrația de nivelul I, donatorii externi și bineînțeles, conducerea statului în anumite situații. Am reușit să aducem mai multe investiții prin intermediul proiectelor și PNUD, BERD, FISM.
Cine scrie proiectele?
Iurie Soltan: Administrația primăriei și reprezentanții instituțiilor pe care le avem în subordine. Nu avem specialiștii care să scrie o proiecte, ceea ce este o mare greșeală. Administrațiile de nivelul I au rămas cu doi specialiști în primărie. Am activat în calitate de primar și în anii când a fost conflictul militar și atunci era altă situație, statele de personal erau mai complete în APL, dar și atitudinea față de APL de nivelul I era alta. Acum întreținem niște centre raionale moarte, cheltuim bani în zadar, fără nici un efect. Și la nivel central există foarte multă birocrație. Acum este nevoie să pierzi un an dacă trebuie să formezi un bun imobil, să delimitezi sau să înregistrezi anumite bunuri proprietate a statului. Înainte mergeai la Cadastru, depuneai cerere, veneau specialiștii la fața locului, făceai delimitările, se întruneau consilierii locali pentru a adopta această decizie și agentul economic putea să își deschidă afacerea. În timp la noi s-a construit așa un sistem de birocratic, care nu știu dacă mai există undeva în lume. Sistemul administrației publice nu a fost descentralizat, dar mai tare s-a centralizat. În afară de aceasta, majoritatea impozitelor care se strâng din localitățile noastre nu vin la APL de nivelul I, dar se duc la centru și trebuie să mergi acolo, să ștergi papucii pentru ca să primești doi lei și să depinzi de cineva.
Ce soluții vedeți pentru a atrage specialiști în APL, pentru ca primăriile să aibă mai multe posibilități?
Iurie Soltan: Un pom crește datorită rădăcinilor pe care le are, iar noi toți ne bazăm pe administrațiile de nivelul I, deoarece ele sunt unicele instituții care sunt alese direct de popor, cu excepția președintelui statului. La APL I se adresează toți, fie că e vorba de ministere, agenții, centre raionale, inclusiv cetățenii, iar noi avem două persoane cu care trebuie să activăm și să răspundem tuturor acestor solicitări. Centrele raionale nu își mai au rostul, cel puțin de când sunt eu în administrația publică locală. Mai bine ar fi întărite statele de personal ale primăriilor, să avem specialiști în atragerea proiectelor, responsabili de activitățile cu tineri și alții, în funcție de zona în care se află localitatea. Ce folos că sunt aceste state de personal în centrele raionale și ministere, dacă efectul de la ele este zero?
Ce părere aveți despre reducerea numărului de primării?
Iurie Soltan: Noi suntem la autofinanțare. Cât am strâns, atât cheltuim și construim. Primăriile cu două case în localitate nu pot să se descurce. Am fost primar și atunci când s-au format județele și cred că nu a fost o idee rea, doar că trebuia dusă la bun sfârșit.
