– Stimată doamnă Valentina Carastan, din ce an sunteți primar în Slobozia Mare, unul din cele mai mari, frumoase, îngrijite sate din Republica Moldova?

– Sunt primar al satului Slobozia Mare din anul 2007, sunt la 4-lea mandat.

– Felicitări pentru activitatea intensă, în folosul consătenilor Dvs. Spuneți-mi vă rog, în tinerețe nu ați dorit să plecați din sat, precum au făcut-o mii de basarabeni?

– Nu, nu am vrut să plec din sat, dar dacă am rămas, mi-am zis că trebuie să scăpăm de glod, să ne facem o viață demnă, interesantă aici, acasă. Sunt mândră de rădăcinile mele. Noi ne păstrăm frumoasa limbă română, datinile, obiceiurile, bucurându-ne totodată de beneficiile vieții moderne, cu drumuri, iluminare stradală, apeduct, asistență medicală, servicii de calitate. Satul nostru a fost menționat documentar prima dată în anul 1436, dar au trăit oameni aici din vremuri străvechi, dovadă sunt obiectele păstrate la Muzeul de Istorie și Etnografie din Slobozia Mare.

– L-am vizitat cu doi ani în urmă, este un muzeu de excepție (director, Gheorghe Plăcintă). Muzeul conține 11 mii de exponate, unele din perioada preistorică, s-au scris și câteva cărți despre istoria satului, aveți și scriitori născuți în Slobozia Mare, de exemplu, poeta Calina Tifan. Ce populație avea satul mai demult și câți oameni locuiesc astăzi în localitate?

Populația satului a scăzut dramatic, de la 8000, la 5880. Ne-a afectat și pe noi migrația, acest fenomen nu ne-a ocolit. Dar cei care am ales să trăim în satul nostru, avem grijă de el și ne dorim dezvoltarea lui. Dacă ne-am referi, bunăoară, la Muzeul de Istorie și Etnografie, pot să vă spun că a fost schimbat acoperișul muzeului, instituția e unul dintre cele mai vizitate locuri din sat. Mai ales primăvara și vara ne vin mulți oaspeți, turiști, pentru că tot în Slobozia Mare se află Rezervația științifică Prutul de Jos.

– La Slobozia Mare e și lacul Beleu, un miracol al naturii. În lacul Beleu se întâlnesc peste 20 de specii de pești, inclusiv plătica-de-Dunăre, bibanul-soare, țigănușul-bătrân, crapul, șalăul, văduvița ș.a. Între lunile mai și iulie, înfloresc nuferii galbeni și albi. În bazinul de apă viețuiesc țigănuși negri, egrete albe, în stufării își face cuib lebedele, cocostârcii, berzele. Cum i-ați deprins pe săteni să păstreze aceste frumuseți ale locului?

De mai mulți ani ecologia satului e în centrul atenției primăriei. Avem mare grijă să nu le fie aduse daune speciilor de plante, păsări, animale. În fiecare an facem curățenie generală în sat și în vale, spre lacul Beleu. Doar primăvara aceasta nu am mobilizat prea mulți oameni, din cauza pandemiei. Dar ei singuri s-au mobilizat si au facut curățenie în dreptul gospodariilor lor.

– Ce ne mai puteți spune despre modernizarea localității?

În ultimii ani, au fost construite 30 kilometri de apeduct și instalate 5 turnuri noi pentru apă potabilă, au fost reparate străzile Ștefan cel Mare și Sportivilor, e în derulare un amplu proiect de iluminare stradală.


Valentina Carastan la inaugurarea unui nou drum în Slobozia Mare

De asemenea, s-au efectuat reparații la cele două grădinițe din localitate, la liceu și gimnaziu, la Școala de Muzică, s-au făcut lucrări de renovare la stadion, a fost reparat trotuarul de pe strada centrală care se numește Ulița Mare. A fost amenajat și un parc, cu donații de la consăteni, mai ales de la cei plecați peste hotare.

– Aș aminti că la Slobozia Mare (raionul Cahul) există și o Casă de Cultură cu totul specială, are o capacitate de 1000 (!) de locuri. Clădirea e monument de arhitectură, impresionează tavanul pictat în stilul templelor romane, coloanele înalte, albe, sala în formă de amfiteatru. Aici susțin concerte mulți interpreți din R. Moldova și România, se desfășoară concursuri, sărbători folclorice. Casa de Cultură e și sediul principal al vestitului ansamblu de cântece și dansuri populare „Vatra horelor”, condus de Nicolae Arbuz. Înființat în 1973, ansamblul a pregătit generații de muzicieni, dansatori, participă la festivaluri naționale și internaționale de pe ambele maluri ale Prutului, câștigând premii și trofee.

Da, e un centru important pentru viața culturală din sat. Ne mândrim că avem o Casă de Cultură atât de mare și arătoasă. Ne bucurăm că am reușit să o renovăm, să facem reparații capitale, acum arată ca nouă!

– Ce proiecte mai sunt în desfășurare la Slobozia Mare?

Avem 4 proiecte depuse, dar cu această pndemie nu se știe când se vor derula. Oricum, suntem foarte activi în cadrul proiectului PNUD/MIDL (Migrație și Dezvoltare Locală), un proiect economic de modernizare a pieței agroalimentare, care este o piață regională și transfrontalieră. Vrem să creăm condiții pentru producătorii locali de carne, lapte, brânză, legume, dorim să construim și o hală. Mai suntem parte a programului Comunitatea Mea, USAID, în cadrul acestuia vom construi 4,5 km de apeduct. Mai avem de reparat unele drumuri, trotuare, continuăm iluminarea stradală, dar din cauza pandemiei multe lucrări s-au oprit. Asteptăm să treacă pandemia, după care ne revenim. Vom recupera tot.


Sfințirea unui izvor amenajat în Slobozia Mare

– Care e situația în sat privind îmbolnăvirile de Covid-19?

Din fericire, nu avem nici un bolnav de Covid la noi în sat. Au revenit de peste hotare 160 de persoane, îndată s-au autoizolat. Oamenii respectă regulile, dar au fost și unele excepții, atunci a intervenit poliția. Eu personal îi telefonez pe fiecare și vorbesc cu ei să stea acasă.

– Povestiți-ne, vă rugăm, de biserica din Slobozia Mare.

Am avut în sat o biserică foarte mare, Biserica Sfinții arhangheli Mihail și Gavriil, ea a fost construită în anul 1870. Biserica era în formă de cruce, la fiecare din cele patru extremități se înălțau câte patru coloane. Clopotnița avea cinci clopote: trei clopote mari și două mici. Când băteau clopotele, se auzeau tocmai din Galați! Spre nefericirea slobozenilor, biserica a fost distrusă în mod barbar la indicațiile bolșevicilor, în anul 1960.

Cu 13 ani în urmă oamenii din sat împreună cu preotul paroh Herța Ion, au construit altă biserică, mult mai mică, noi îi zicem bisericuță.

– Ce icoane aveți în casă, doamnă Valentina?

Avem icoana Sfinții arhangheli Mihail și Gavriil. Hramul satului și al casei noastre e în cinstea acestor Sfinți. Icoana ne-au dat-o nașii când ne-au cununat, pe mine și pe soțul meu Ilie. Mai avem în casă icoana Maicii Domnului, mi-a dăruit-o sora mea, a adus-o de la o mănăstire din munții Apuseni, România, e pictată pe lemn. Ne place să ne adunăm de sărbători, avem doi feciori, unul e la Chișinău, celălalt e cu noi în Slobozia Mare, ambii sunt căsătoriți, ne-au dăruit 2 nepoți. În fiecare an mergeam de Paști la biserică, dar primăvara aceasta vom sărbători acasă.

– Cum se pregătește pasca în Slobozia Mare?

În Slobozia Mare gospodinele fac pasca așa cum au moștenit de la mame și bunici. Se cerne făina și se pune la cald cu câteva zile înainte de a face pasca. De asemenea, și ouăle se pun la cald. Apoi se face „oparca”, așa îi spunem noi: se ia lapte sau apă fiartă și se opăraște puțin făina. După aceea, „oparca” se pune în ouăle bine bătute cu zahăr și se face plămădețul. Se pun turtișoare de casă și de emei, o plantă care crește pe la noi și e foarte bună la creșterea plămădețului. Noi îi zicem emei, dar probabil e vorba de hamei. Apoi se frământă aluatul, îl așteptăm să crească, punem în tăvăli și coacem pasca.

– Ce bucate de Paști se fac în sat?

Tocăniță de miel, brânză proaspătă, răcituri, pârjoale, sarmale, pește copt.

– Vopsiți ouăle în diferite culori sau doar în roșu?

Ouăle se vopsesc mai mult în roșu, dar apar și alte culori. Eu vopsesc de 15 ani doar în foi de ceapă și cu sfeclă.

– Veți merge la cimitir de Blajini?

Nu. Nu vom merge la cimitir de Paștele Blajinilor. E trist, dar respectăm regulile, pentru a ne bucura împreuna mai târziu.
Vom avea, în schimb, o altă întrunire interesantă, de Paști. Pregătim sedința online a asociației „Baștina mea – Slobozia Mare”, vom discuta cu slobozeni din diferite țări. Vom vorbi despre sat, despre realizari, despre noi inițiative în folosul Sloboziei Mari.

– Vă mulțumim pentru interviu și vă dorim un Paște luminos!

Un articol de: Irina Nechit 
Imprimare