I. REZUMAT – al tezelor principale abordate în prezentul articol

Primăria este sufletul și inima/motorul satului: lichidarea ei înseamnă, de fapt, pierderea identității, sufletului și viitorului comunității.

Atacul asupra primăriei reprezintă un atac asupra satului: reforma actuală lovește direct în puterea locală (primarul și consiliul).

Primăria nu este problema, ci soluția: ea este expresia autoguvernării și motorul dezvoltării locale.

Reforma este abordată superficial, declarativ, ruptă de diversitatea și realitățile economice, sociale și culturale. Comunitățile sunt privite de autorii reformei doar prin statistici și calcule reci, ignorând viața reală.

Sub aspect moral, această viziune trădează atitudinea guvernanților și lipsa de competență a autorilor reformei față de domeniul APL, dar și față de mediul rural.

Dilema „primării mari sau mici” este falsă: nu există o diferență esențială între ele; unele primării mici demonstrează chiar capacități mai mari de dezvoltare.

Concluzie: fără primărie, satul își pierde inima, sufletul și viitorul; reforma trebuie gândită pentru oameni, nu doar pentru cifre.


II. MURIM CA SATE ȘI COMUNE… DAR MURIM CU ILUZII GOALE!?

Nicolae Dabija spunea în perioada renașterii naționale: „Murim ca națiune… dar murim sătui”. Era un avertisment că supraviețuirea biologică nu poate compensa pierderea identității.

Astăzi, în fața intențiilor de reformă radicală și de lichidare a primăriilor, acest citat capătă o actualitate dramatică.

Ideea că satele și comunele ar putea „supraviețui” fără primării este declarativă, discutabilă și contrazisă de realități și experiențe anterioare. În realitate, ar fi vorba despre moartea sufletului comunității în schimbul unor promisiuni deșarte și iluzii goale.

În plus, observăm un fenomen extrem de grav: primarii și consilierii sunt forțați, pe diverse căi, să-și „taie creanga de sub picioare” și să lichideze, cu propriile mâini, instituția care asigură viața satului – autoritatea publică locală (primăria).

Aceasta echivalează cu o sinucidere politică și cu distrugerea viitorului satelor lor.

Și mai grav este faptul că sute de decizii privind inițierea procesului de amalgamare voluntară sunt luate în grabă, fără cunoașterea clară a conceptului reformei și fără garanții solide că satele nu vor fi discriminate la repartizarea resurselor financiare destinate dezvoltării.


III. DIRECȚIA GREȘITĂ DIN START A REFORMEI

În dezbaterea actuală ni se spune că putem lichida primăria fără a distruge satul și că acesta va continua să se dezvolte mai bine într-o unitate administrativ-teritorială mai mare.

În condițiile Republicii Moldova, ale culturii politice și ale modului în care sunt respectate promisiunile, aceste afirmații sunt iluzorii, utopice și chiar periculoase.

Lipsirea unei comunități de autoritatea sa locală – primar și consiliu – înseamnă, în timp, pierderea identității, a puterii de decizie și a viitorului.

În cazul lichidării primăriilor, nu se elimină doar structuri administrative, ci se reduce drastic numărul de primari și consilieri aleși. Astfel, se stinge vocea celor mulți și se lovește în fundamentul democrației locale (și, ulterior, naționale).

Exemplul Georgiei arată că, în urma unei reforme teritoriale radicale, autonomia locală poate fi slăbită sever, facilitând controlul central asupra administrațiilor locale.

Autorii reformei propun soluții vagi, matematice, ignorând realitatea socială și culturală. O primărie nu este un SRL care trebuie să producă profit, ci o instituție care menține viața comunității.

Reforma este prezentată ca și cum numărul de primării ar fi problema principală, eclipsând domenii mult mai grave: economia, justiția, educația sau corupția.

În realitate, primăria nu este problema, ci soluția. Ea a menținut satele vii prin proiecte concrete și implicarea primarilor și a echipelor lor.

Experiența arată că unele primării mici au capacități mai mari de dezvoltare decât cele mari. De aceea, soluțiile trebuie adaptate fiecărei localități.

Concluzie: un sat fără primărie este condamnat la irelevanță. Reforma trebuie să fie pentru oameni, cu garanții clare, nu doar declarații.


IV. UN SAT FĂRĂ PRIMĂRIE – UN SAT FĂRĂ SUFLET

Un sat fără primar și consiliu local nu mai are voce proprie și nu mai poate decide asupra resurselor, identității și viitorului său.

Devine doar un punct geografic administrat de alții.

De ce primăria este vitală:

  • Primarul și consiliul local reprezintă voința comunității.

  • Asigură autonomia locală și gestionarea resurselor.

  • Reprezintă identitatea politică, juridică și culturală a localității.

  • Consiliul local este spațiul real al democrației, unde cetățenii pot participa la decizii.


V. RISCUL LICHIDĂRII PRIMĂRIILOR

Lichidarea primăriilor ar însemna pierderea sufletului comunităților.

Principalele riscuri:

  • Centralizare excesivă: deciziile sunt luate departe de cetățeni.

  • Depopulare: scade atractivitatea și capacitatea de dezvoltare.

  • Pierderea autonomiei: comunitățile devin dependente.

  • Manipulare narativă: ideea că satul poate exista fără primărie justifică reforme superficiale.

În loc de modernizare, s-ar produce o slăbire a democrației locale.


VI. CUM AR TREBUI FĂCUTĂ REFORMA

O reformă veritabilă nu trebuie să însemne dispariția primăriilor, ci întărirea lor.

Direcțiile corecte:

  • Reformă voluntară, etapizată și flexibilă.

  • Decizii prin referendum local.

  • Asociere intermunicipală pentru servicii comune.

  • Descentralizare reală financiară și administrativă.

  • Dezvoltarea orașelor ca poli regionali.

  • Regionalizarea serviciilor publice (apă, deșeuri etc.).

  • Acces egal la programe de dezvoltare.

  • Consens politic și social larg.

În toate cazurile, reforma trebuie să păstreze identitatea și autonomia comunităților.

Nu doar prin declarații, ci prin măsuri concrete și garanții juridice, financiare și instituționale.

Nu mai este mult și vom vedea dacă lecțiile trecutului au fost învățate și dacă responsabilitatea pentru viitor va fi pusă mai presus de ambiții, aroganță și iluzia puterii depline.

Imprimare