Directorul executiv al CALM Viorel Furdui condamnă cu fermitate ideile radicale și iresponsabile care propun lichidarea tuturor primăriilor și reducerea lor la 40 de unități.
Doamne ferește și păzește Moldova Europeană! Opoziția nu trebuie să facă nimic – doar să culeagă roadele aroganței, prostiei și incompetenței. Reformatorii noștri nici măcar nu s-au consultat cu oamenii de știință pentru a înțelege lucruri elementare: termene, instituții, diferența dintre public și privat. În loc de claritate, avem confuzie și manipulare. Și culmea: se vorbește despre „concurență economică între instituții publice”! Vă imaginați unde se ajunge? Statul este pus să concureze cu el însuși, iar cetățeanul transformat în simplu client, fără garanții.
În genere, cine ne propune să facem această reformă? Cineva cunoaște? Poate un CV? Cum poți face așa reforme fără carte? Fără mediul științific si academic!!! Administrația publica este o știință importanta!!! Nu e straniu oare că reformatorii nu implică știința? Acum se vad roadele: confuzi teoretice/terminologice, contradicții legale și superficialitate crasă, pipărată cu aroganță!!
Doar câteva perle auzite:
Georgia exemplu? De fapt, este un exemplu dureros. Unde e acum democrația la ei, ce s-a întâmplat cu mediul rural, cu integrarea în UE? Nu vedeți ce se întâmplă în Georgia?Au centralizat totul au pus totul sub control politic – în rezultatul acelei reforme. E mai ușor să controlezi 40 de primarii decât sute. Acolo nu mai există democrație locală. Tocmai pentru că au distrus fundamentul democrației locale nu-și mai pot reveni. Și unde e „reformatorul” Saakașvili? Închis. Asta spune tot despre fragilitatea unor reforme făcute pe genunchi, fără fundament democratic și fără respect pentru comunități. Asta va doriți?
Alte „exemple”:
Țările Baltice – succesul lor nu vine din urbanizare forțată, ci din zeci de miliarde de investiții europene ca membre ale UE. Reformele au fost cumpătate, cu servicii garantate înainte de restructurări. Dar oricum au afectat mult democrația locală si au îndepărtat omul de putere.
Danemarca, Estonia – au gândit reformele pentru oameni, nu împotriva lor. Zeci de ani de reforme cumpătate, cu grijă ca oamenii să nu sufere. Nemaivorbind de nivelul de dezvoltare și investiții majore din UE. Europa Centrală – Cehia, Slovacia, Austria, Ungaria, Croația se dezvoltă bine-mersi fără reforme năstrușnice și cosmice.
Unde e omul în toată această ecuație radicalizată? Evident, în ultimul rând.
Apropo, voi ați observat cum din discuție au dispărut raioanele!? De fapt, elementul cel mai nociv al sistemului și care urmau a fi transformate în regiuni responsabile de fonduri și dezvoltare?!
În loc să se discute serios despre această structură artificială și depășită, toată lumea vorbește despre primării, ca și cum ele ar fi problema principală. Dar realitatea e alta: primăriile sunt instituțiile care se bucură de cea mai mare încredere din partea cetățenilor. Ele sunt aproape de oameni, rezolvă problemele cotidiene și reprezintă vocea comunității. A le transforma în țap ispășitor, în timp ce se ignoră adevărata sursă de blocaj – raioanele – este o strategie de manipulare și deturnare a atenției.
Concluzia e limpede: conceptul respectiv, radical și absolut inacceptabil sub aspect legal și constituțional, este rupt de realitățile Moldovei și, probabil, este aruncat intenționat în spațiul public. Scopul? Probabil ca reforma guvernării să nu pară atât de șocantă și radicală. O strategie de manipulare clasică, dar cu același final. Practic, toate guvernările lipsite de memorie instituțională/istorică, care au realizat astfel de reforme radicale și au călcat peste democrația locală, au plecat în istorie foarte rapid și definitiv. Ducând după sine, cu regret , speranțele oamenilor.
Moldova nu are nevoie de experimente centraliste cu fațadă europeană. Moldova are nevoie de democrație locală vie, de servicii garantate și de reforme etapizate și bine gândite, cumpătate, cu gândul la oameni. Prețul unor aventuri este prea mare și ne-a costat deja 25 de ani de mocirlă. Din păcate, în prezent suntem în fața multor semne asemănătoare și riscuri reale de a repeta aceleași greșeli. Foarte mult sper să greșesc.
Oricum întrebarea rămâne: voi cine sunteți, eroi curajoși ai visului european, aventurieri care se joacă cu viața oamenilor sau groparii lui?
