Poate că pentru mulți nu va fi confortabil ce voi spune, dar îmi asum acest lucru pentru că nu am văzut în spațiul public o dezbatere serioasă pe acest subiect al reformei administrative. Până acum, tema comasării comunelor a fost tratată cu o superficialitate alarmantă, bazată pe o logică contabilă îngustă, care refuză să vadă dincolo de cifre. Nu putem redesena harta țării cu ochelari de cal, fără cercetări riguroase și fără a înțelege pulsul real al satului românesc.
𝐀𝐛𝐬𝐮𝐫𝐝𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐜𝐢𝐟𝐫𝐞𝐥𝐨𝐫 „𝐬𝐞𝐱𝐲”
Asistăm la un spectacol de populism administrativ unde se aruncă praguri precum cel de 𝟓.𝟎𝟎𝟎 𝐝𝐞 𝐥𝐨𝐜𝐮𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢 fără nicio bază științifică. De ce 5.000 și nu 3.465 sau 7.623? Aceste cifre sunt doar speculații politice aruncate în spațiu fără grija consecințelor grave și nebănuite pentru coeziunea socială a României. Reforma nu se face pe genunchi și fără a înțelege pulsul real al satului românesc.
𝐑𝐞𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐮𝐦𝐚𝐧𝐚̆: 𝐄𝐱𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐫𝐧𝐚̆
Pentru cei din birouri climatizate, comasarea pare o eficientizare, dar pentru un bunic de 80 de ani din 𝐎𝐡𝐚𝐛𝐚 𝐋𝐮𝐧𝐠𝐚̆ 𝐬𝐚𝐮 𝐁𝐚𝐫𝐚, ea înseamnă că statul devine inexistent. „Eficiența” îl va obliga să schimbe două mijloace de transport și să parcurgă 30 de kilometri pentru o adeverință, transferând costul reformei direct în buzunarul cetățeanului. Pentru că, să nu ne facem iluzii, pentru partide va conta pe hartă doar dacă noile localități vor fi roșii sau galbene fără a merge în profunzime să țină cont de ce vor și au nevoie oamenii din acele localități.
În paralel, trăim o formă de 𝐞𝐱𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐞𝐫𝐞 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐫𝐧𝐚̆. Nu cred că știați următoarele lucruri pentru că nu le-a spus nimeni până acum:
• 𝐒𝐢𝐟𝐨𝐧𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫: Tânărul din Carani muncește în Timișoara, își crește copiii la sat, dar impozitele lui pe veniturile din salarii rămân la oraș. Orașul încasează, satul subvenționează prin forța de muncă.
• 𝐂𝐨𝐧𝐟𝐢𝐬𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐯𝐞𝐧𝐢𝐭𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐚𝐠𝐫𝐢𝐜𝐨𝐥𝐞: Deși agricultura e motorul ruralului, 100% din impozitul pe veniturile din activități agricole merge la bugetul de stat. Este profund imoral ca statul să confiște veniturile satului și apoi să-l desființeze pentru că „nu se susține”.
• 𝐂𝐚𝐩𝐜𝐚𝐧𝐚 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐥𝐨𝐜𝐚𝐥𝐞: Prin lege, impozitele locale în mediul rural sunt și de câteva ori mai mici decât la oraș. Cu venituri de pornire diminuate prin reglementări naționale, este imposibil din punct de vedere matematic ca o primărie de comună să ofere servicii de aceeași anvergură ca o primărie de municipiu.
• 𝐆𝐫𝐢𝐥𝐚 𝐬𝐚̆𝐫𝐚̆𝐜𝐢𝐞𝐢: Un funcționar de la sat, cu aceeași pregătire ca unul de la oraș, este plătit de câteva ori mai puțin. Statul sabotează profesionalismul rural, apoi acuză localitățile de lipsă de capacitate administrativă.
𝐑𝐚𝐝𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐚 𝐢𝐧𝐞𝐜𝐡𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢: 𝐂𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞𝐜𝐚𝐥𝐚𝐣 𝐝𝐢𝐧 𝐔𝐄
Cifrele oficiale 𝐄𝐮𝐫𝐨𝐬𝐭𝐚𝐭 nu mint: indicatorul 𝐀𝐑𝐎𝐏𝐄 dezvăluie că riscul de sărăcie în mediul rural românesc este de 𝟒𝟓-𝟓𝟎%, față de 𝟏𝟓-𝟏𝟖% la oraș. Este cel mai mare decalaj din Uniunea Europeană. Sistemul actual a împărțit românii în cetățeni de rang superior și inferior. Cei care locuiesc ca mine la sat știu de câte ori s-au lovit de prejudecăți legate de mediul de proveniență și nu s-au trezit cu eticheta peiorativă „niște tărani” pentru că din start se presupune că dacă ești de la sat ești bădăran, sărac și needucat.
𝐒𝐭𝐚̂𝐥𝐩𝐢𝐢 𝐢𝐝𝐞𝐧𝐭𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢: 𝐂𝐢𝐧𝐞 𝐯𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐚𝐩𝐫𝐢𝐧𝐝𝐞 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐧𝐚?
O comunitate trăiește prin trei stâlpi: 𝐏𝐫𝐢𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐚, 𝐒̦𝐜𝐨𝐚𝐥𝐚 𝐬̦𝐢 𝐁𝐢𝐬𝐞𝐫𝐢𝐜𝐚. Dacă dărâmăm unul, condamnăm satul la dispariție. Ne place să ne mândrim cu tradițiile din 𝐌𝐚𝐫𝐚𝐦𝐮𝐫𝐞𝐬̦ 𝐬𝐚𝐮 𝐁𝐮𝐜𝐨𝐯𝐢𝐧𝐚, cu satele săsești din 𝐓𝐫𝐚𝐧𝐬𝐢𝐥𝐯𝐚𝐧𝐢𝐚, ceramica de 𝐇𝐨𝐫𝐞𝐳𝐮, satele pescărești din 𝐃𝐞𝐥𝐭𝐚̆ sau morile de apă din 𝐁𝐚𝐧𝐚𝐭𝐮𝐥 𝐦𝐨𝐧𝐭𝐚𝐧. Dar cine va mai păstra aceste comori dacă ucidem satul românesc? Tradiția moare odată cu ultima poartă închisă. Fără oameni, Bucovina va fi doar un peisaj trist fără sunet de bucium.
𝐋𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐄𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐢: 𝐈̂𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐞𝐬̦𝐞𝐜 𝐬̦𝐢 𝐬𝐮𝐜𝐜𝐞𝐬
• 𝐆𝐫𝐞𝐜𝐢𝐚 𝐬̦𝐢 𝐁𝐮𝐥𝐠𝐚𝐫𝐢𝐚: Comasarea a dus la „deșertificare administrativă” și sate fantomă. Bulgaria are deja peste 160 de localități cu zero locuitori.
• 𝐔𝐧𝐠𝐚𝐫𝐢𝐚: A încercat centralizarea în 2013, dar viața rurală s-a degradat atât de rapid încât statul a fost forțat să pompeze miliarde înapoi în Programul „Satul Maghiar”.
• 𝐏𝐨𝐥𝐨𝐧𝐢𝐚 (𝐒𝐮𝐜𝐜𝐞𝐬𝐮𝐥): Nu a șters comunele de pe hartă, ci a pariat pe 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭𝐫𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐟𝐢𝐬𝐜𝐚𝐥𝐚̆. Gminele poloneze au fost adesea mai eficiente în atragerea fondurilor UE decât marile orașe.
• 𝐅𝐫𝐚𝐧𝐭̦𝐚: A refuzat desființarea celor 34.000 de comune, alegând 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐨𝐫𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐚𝐝𝐦𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐢𝐯𝐞 (intercommunalité).
𝐑𝐞𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚 „𝐜𝐮 𝐜𝐚𝐩”: 𝐒𝐨𝐥𝐮𝐭̦𝐢𝐢, 𝐧𝐮 𝐜𝐚𝐩𝐢𝐭𝐮𝐥𝐚𝐫𝐞
Eficiența nu înseamnă doar redesenarea hărților, ci rezolvarea problemelor de funcționare a statului. Propunem:
𝟏. 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐨𝐫𝐭̦𝐢𝐢 𝐚𝐝𝐦𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐢𝐯𝐞: Structuri partajate pentru urbanism, achiziții sau audit între localități.
𝟐. 𝐑𝐞𝐝𝐮𝐜𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐢𝐥𝐢𝐞𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐥𝐨𝐜𝐚𝐥𝐢: O scădere imediată a cheltuielilor politice.
𝟑. 𝐅𝐮𝐳𝐢𝐨𝐧𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐞𝐫𝐯𝐢𝐜𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐞: Crearea unor platforme informatice naționale care să integreze toate serviciile furnizate de o primărie către cetățeni și obligarea primăriilor prin lege să se înroleze în acestea.
𝟒. 𝐃𝐢𝐠𝐢𝐭𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞 𝐫𝐚𝐝𝐢𝐜𝐚𝐥𝐚̆: Aducerea primăriei pe telefonul cetățeanului și înrolarea obligatorie în platforme precum 𝐠𝐡𝐢𝐬̦𝐞𝐮𝐥.𝐫𝐨.
Am văzut ce înseamnă „eficiența” forțată în alte colțuri ale Europei: 𝐬𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐚𝐧𝐭𝐨𝐦𝐚̆, școli cu lacătul pe ușă și 𝐛𝐢𝐬𝐞𝐫𝐢𝐜𝐢 𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐜𝐥𝐨𝐩𝐨𝐭𝐮𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐛𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐞𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐥𝐞𝐚𝐜𝐚̆ 𝐝𝐞𝐟𝐢𝐧𝐢𝐭𝐢𝐯. Nu avem dreptul să repetăm aceste greșeli în țara noastră.
Să nu uităm că nepoții noștri nu ne vor întreba câte milioane am economisit la buget prin desființarea unei primării, ci ne vor întreba de ce am lăsat să moară locul unde s-au născut bunicii lor. Reforma trebuie să însemne 𝐝𝐞𝐦𝐧𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞, să însemne 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐫𝐧𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐭𝐞𝐡𝐧𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞 și 𝐞𝐜𝐡𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 prin păstrarea banilor în locul în care trăiește cel ce muncește.
Adevărata reformă este cea care păstrează 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐧𝐚 𝐚𝐩𝐫𝐢𝐧𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐟𝐢𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐚𝐭, oferind fiecărui om certitudinea că nu este un cetățean de rang inferior, ci parte dintr-o națiune care își prețuiește fiecare rădăcină.
