Nimic din tot ce s-a câștigat nu ar fi fost posibil dacă primarii ar fi rămas, fiecare, singur în fața centrului. De aceea, în 2010, s-a născut CALM — nu ca încă o structură administrativă, ci ca singura voce unită a autorităților publice locale din Republica Moldova.
De atunci s-au perindat la putere guvernări de toate culorile. Fiecare a venit cu propriile promisiuni despre descentralizare. Și aproape fiecare a sfârșit prin a încerca exact același lucru: să controleze administrația locală, să-i dezbine pe primari, să creeze asociații paralele „loiale”, să descurajeze aderarea la CALM și să discrediteze CALM în fața partenerilor de dezvoltare.
Și totuși, CALM nu și-a schimbat niciodată poziția în funcție de cine stă în fotoliul de la Guvern. A apărat aceleași drepturi și aceleași interese ale APL sub toate guvernările — fără excepție, fără calcule, fără înțelegeri pe la spate. A rămas independent. Și a pus mai presus de orice interes politic, personal sau de conjunctură **interesul general al colectivităților locale.
Acesta este, până astăzi, cel mai mare capital al CALM: nu aparține nimănui. Iar în„ Republica Moldova, o organizație care nu poate fi cumpărată ajunge, mai devreme sau mai târziu, să fie numită „incomodă”. Acceptăm eticheta. Prețul alternativei ar fi fost incomparabil mai mare — și l-ar fi plătit satele, nu noi.
Articolul integral poate fi accesat aici:
