De 20 de ani, Ludmila Ceaglîc este femeia care se află la cârma primăriei Calfa, un sătuc mic și colorat cu oameni frumoși și gospodari. Ea a demonstrat că imposibilul poate fi cucerit împreună cu o echipă consolidată prin multă muncă și efort. 

Două decenii pline de griji și probleme care trebuiau rezolvate în comunitate i-au fost pe deplin răsplătiți la alegerile locale din 14 iunie, unde Ludmila Ceaglîc a obținut 81% din sufragii și a câștigat încrederea alegătorilor pentru al șaselea mandat consecutiv. Ludmila Ceaglîc a stabilit o relație bazată pe încredere și comunicare cu sătenii din localitate.

În cadrul unui interviu pentru UNIMEDIA, Ludmila Ceaglîc ne-a povestit despre această experiență pe care a acumulat-o dea lungul a 20 de ani, problemele cu care se confruntă localitatea și ce planuri are pentru următorii patru ani.

– Cum ați descrie comuna Calfa într-o frază ?

Un sat pitoresc pe care îl iubesc mult de tot. Oriunde nu aș merge, ard de nerăbdare să mă întorc acasă, în satul meu și la oamenii din localitatea mea.

– Vă aduceți aminte perioada de la școală, ce doreați să deveniți ? Ce planuri aveați pentru viitor ?

Îmi doream să devin lucrător medical exact ca și mama mea, după o perioadă am realizat că medicina e departe de mine. Dar de aproape 20 de ani am devenit medic de suflet.

– Și cum s-a ajuns de la visul de a fi medic la a fi primar ?

Am făcut studiile în economie și programare. După studii am revenit în localitatea de baștină și marea mea fericire a fost că am născut două fete. Am început activitatea într-o gospodărie agricolă, pe atunci destul de avansată. La 2 iulie 1990 s-au deschis ușile Primăriei și mi s-a propus să vin să muncesc în calitate contabil. Am acceptat. Iar de atunci mi-am schimbat doar funcția, astfel din 30 mai 1995 am devenit primar.

– Cine a venit cu această propunere de fi primar?

Aveam 32 de ani și un grup de profesori m-au încurajat să devin primar. M-am gândit la această propunere. Activitatea Primăriei o cunoșteam destul de bine, poate nu în subtilități funcția de primar. Pe atunci era un sistem centralizat, în care consiliul raional era gestionarul surselor financiare. Primarul avea atribuția de a gestiona resursele nu era și stăpânul acestora. Din 1995 a urmat o stagnare totală, edificiul era într-o stare dezastruoasă. În 1997 am făcut studiile la facultatea de Administrare Publică. Am devenit masterand.

– Vă mai aduceți aminte primele zile de când ați fost numită în aceast funcție?

Nu se uită aceste momente. Am venit în funcție imediat după o intervenție chirurgicală. Bandajată, dar îmi făceam datoria. Atunci primarul era numit de către președintele consiliului raional, deci nu am fost aleasă direct de popor. Astfel atunci puțin am conștientizat că voi avea atâtea probleme. Am avut marele noroc de susținerea familiei.

Totuși ar fi banal să spun că nu am avut anumite temeri că nu voi face față. Sunt o fire emotivă, dar nu mă pierd cu firea și purced la rezolvarea problemelor atunci când ele apar. Vreau să zic că rar i-au decizii de una singură. Permanent mă consult cu cetățenii din localitate și cu colegii mei de breaslă.

– Care este modalitatea dumneavoastră de comunicare cu cetățenii?

Dacă să vorbim de ultimul timp, atunci avem atâtea rețele de socializare care ne vin în ajutorul administrației publice ca să comunicăm cât mai direct cu cetățenii și feedback-ul îl obții mai operativ de la ei. De asemenea, comunicăm cu cetățenii prin intermediul consultărilor cetățenești.

Avem în localitate creat un grup cetățenesc consultativ care este compus din persoane care au influență în sat, cu inițiative civice. Atunci când avem o problemă ne consultăm cu ei. De asemenea, utilizăm și chestionarele.

– Care credeți că este aria de succes în activitatea de primar?

Succesul este compus din mai multe compartimente. Unul din aceste este comunicarea cu cetățenii, astfel ca fiecare problemă să ajungă la urechile lor. De asemenea, trebuie să muncești asupra imaginei pe care o ai, ca ulterior imaginea să muncească pentru tine.

– Cu ce realizări vă mândriți pe parcursul acestor 20 de ani ?

În primul rând că suntem cunoscuți ca și localitate. Avem pagină web, avem broșuri despre localitatea noastră. Am reușit să reparăm toate edificiile de menire social-culturală. În localitate nu s-a distrus nimic, ba mai mult s-au reabilitat obiectele care erau aproape distruse. Din fosta baie sătească am făcut un centrul de plasament temporar al bătrânilor care deservesc zilnic 40 de persoane, printre care 25 sunt plasați în centru, iar 15 îi deservim la domiciliu.

Astfel este o realizare pentru că s-a micșorat numărul morbilității printre persoane de vârsta a treia din sat. Am reabilitat insituția școlară. Acum instituția este termoizolată, cu acoperiș nou, un sistem de încălzire contemporan, o sală de sport modernizată, o sală de festivități. Ulterior am făcut reparație și în insituția preșcolară. Edificiul Primăriei a fost reparat, precum și căminul de cultură a fost reparat integral.

La moment construim oficiul medicilor de familie, finanțat de Compania națională în medicină, costul căreia se estimează la 2,5 mln de lei și sper ca la finele lunii octombrie clădirea va fi funcțională.

– Dacă vorbim de restanțe ?

Restanțele sunt pentru că avem un buget foarte auster și nu se reușește tot ce ne propunem să realizăm. Mi-aș dori să avem un cetățean activ care se implică în viața socială, să fie parte integrantă a societății.

De exemplu în acest an avem alocate din Fondul Rutier, 1 milion de lei lei, în premieră pentru localitatea noastră. Totuși această sumă nu ne dă posibilitatea să reabilităm drumul central de 6,2 km, suma căruia este de 42 de milioane lei, aceasta ar însemna 20 de bugete anuale ale Primăriei Calfa. Atunci am decis ca acești bani să fie utilizați pentru reparația unei porțiune de drum comunitar. Vom face chestionare cu cetățenii ca să vedem care drum este prioritar.

– Care sunt obiectivele pe care le-ați trasat pentru următorii patru ani?

Viața de la noi din localitate nu diferă cu nimic cu viața de la oraș, avem apă, gaz, telefonie mobilă etc. Doar ce ține de infrastructură ne rămâne ca restanță. Avem deja proiectul tehnic elaborat pentru această porțiune de drum de 6 km. Acum urmează să identificăm sursele. necesare. De asemenea, urmează să continuăm iluminatul stradal. Acutalmente avem doar 3/4 din localitate iluminat. Un alt obiectiv ține de atragerea de investitori și agenți economici în regiune.

– Cum descrieți această vastă experiență de 20 de ani în administrarea primăriei?

Parcă a fost mai ieri, au zburat anii foarte repede. Nu regret nicio zi muncită în această funcție. Am o satisfacție morală deosebită. Nu am fost materialistă, nu mi-am construit pentru mine castele, castelul meu este casa și familia mea, cele două fete și nepoțica mea.

– Care sunt problemele cu care vă confruntați de cele mai deseori în activitatea dumneavoastră?

Neconcoranța legislației Republicii Moldova. Deseori ne întâlnim cu faptul că multe din aceste puncte nu coincid. Fluctuațiile de personal este cel de al doilea factor. Deja de jumătate de an ne lipsește specialistul care se ocupă de reglementarea funciară. Salariile sunt foarte mici și tineretul nu mai vine la țară să muncească pentru un salariu de nimic.

– Ce vă motivează să mergeți mai departe în pofida greutăților pe care le întâmpinați?

Dorința cetățenilor de a mă vedea la cârma Primăriei mă impulsionează să merg înainte. Anul acesta am obținut mai mult de 80 la sută din voturile cetățenilor și aceasta spune ceva. Ar fi banal să le trădez aspirațiile și doleanțele dumnealor.

– V-ați așteptat la un astfel de rezultat în urma alegerilor?

M-am așteptat la un rezultat bun, dar nici la 81%. Eram trei contracandidați.

– Ce acțiuni ați întreprins în campania electorală pentru a convinge alegătorii?

Nu am folosit niciun leu din mijloacele administrative și m-am străduit să nu fac risipă de bani. E posibil de desfășurat campanie electorală și fără maioruri și fulare, dacă ai imaginea bună în localitate, atunci ea va lucra pentru tine. Timp de 20 de ani m-am străduit să atrag investiții și să implementez proiectele pe care le aveam în planul de acțiuni. După fapte, cetățeanul fie te taxează, fie te mai votează odată.

– Este sau nu importantă apartenența unui primar la un partid politic ?

Chiar pledez foarte mult să nu fiu membru de partid ci să mă conduc după legislație și să-mi pun în aplicare abilitățile pe care le dețin. Prea mult s-a politizat activitatea noastră. În cazul în care nu ești membru de partid nu obții nici suport și nici finanțare. Nu ai o pălărie care să te apere de vânt și ploaie. Acum dacă nu ești membru de partid ești taxat. Totuși la alegerile locale din acest an s-a demonstrat că cetățenii aleg omul și nu partidul.

– Când considerați că va exista un echilibru la nivel de reprezentare a femeilor în structurile centrale?

Aici depinde în primul rând de educația civică a persoanei. Femeile trebuie să fie mai combatante pentru că ele de mutle ori când încerci să le implici ele ezită și au frica că nu se vor descurca. Nu aș vrea să dispersăm societatea în femei și bărbați, dar trebuie să fie un tandem și vom fi în bună înțelegere. Femeile de la țară este foarte greu să le antrenezi în activități, să meargă la un teatru sau la un film.

Trebuie să schimbăm mentalitatea femeilor. Iar femeia prin faptul că e mamă va transmite acest lucru și fiicelor. E timpul să ieșim din acest labirint și stereotip prin care se spune că locul femeii este la cratiță. Dacă unele partide parcă s-au mobilizat și au fost deschise să includă femeile printre primele în listă, alte partide le-au inclus la coadă.

Aș pleda pentru o femeie președinte a Parlamentului sau pentru o femeie Președinte de țară. Lucrurile s-ar schimba în spre bine.

– Cum ați reușit să îmbinați viața de familie cu cariera?

Acum 15 ani în urmă, soțul meu a plecat la muncă și nu a mai revenit. Și-a refăcut acolo viața… Astfel, familia mea sunt cele două fete care locuiesc peste hotare. Sper ca măcar la bătrânețe copii să revină acasă. Muncesc pentru asta ca localitatea să fie o platformă pentru ele.

– Ce sfat aveți pentru femeile care nu au curajul de a se implica în diverse activități de menire socială, culturală sau chiar administrativă?

Să citească cât mai mult. Uneori o carte citită îți aduce o plus valoare, decât să lucrezi la un teren arabil. Aș vrea foarte mult să nu se îndoiască în capacitățile lor. Este timpul să facem primul pas, că imediat va fi cineva care te va încuraja.

– Actualmente urmează patru ani de ..

De zbucium și sper lacrimi de bucurie în urma proiectelor pe care voi reuși să le realizez. Sper ca guvernarea să-și revadă viziunea asupra viitorului acestei țări. Nu merităm acest lucru ce ni se întâmplă. Avem țări în curs de dezvoltare care sunt un exemplu pentru noi, în care omul are o valoare pe când la noi omul nu are valoare.

Noi nu avem de ales decât o cale de dezvoltare europeană. Mi-aș dori ca să trăim cu o economie dezvoltată, infrastructură bună și oameni liniștiți, fericiți.

Notă! Acest material este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia Programului.

Interviu realizat de Cristina Aramă
Fotograf: Igor Rotari. 
Imprimare