Pășim pragul bibliotecii în căutare de noi emoții, personaje, cunoștințe și aventuri pe tărâmuri imaginare. Cel puțin acest lucru este valabil pentru cititorii de ieri. Actualii cititori optează mai des pentru mijloace de informare alternative, cărțile rămânând să se prăfuiască pe rafturi mult timp, până în momentul în care un copil ajunge să le răsfoiască. Totuși, cărțile și bibliotecile nu sunt uitate de toți, așa că astăzi, te invit să faci o călătorie virtuală la biblioteca din Cărpineni.
 

Pășind pragul Bibliotecii Publice Cărpineni, imediat ești copleșit(ă) de atmosfera de aici, o atmosferă vie, plină de forfotă în rândul cititorilor care dibăceau și savurau plăcerea lecturii. Aici cărțile nu au timp să lenevească, mereu fiind trezite de niște ochi curioși să călătorească împreună cu ele.

Am făcut cunoștință cu acești mici colectori de seva cunoștințelor și am descoperit o fetiță pe nume Andreea, în vârstă de 10 ani, elevă în clasa a IV-a la liceul din localitate, care mi-a mărturisit că a făcut cunoștință cu această minunată lume a cărților încă la vârsta de șase ani. Fiind încă la grădiniță, nu a ezitat să cunoască mai îndeaproape prietena carte, căreia îi este fidelă și până în prezent. Aici se simte în largul său, motiv pentru care vizitează deseori biblioteca, se implică în activități de promovare a cititului, primind astfel titlul de „Cel mai activ cititor!”.

Cu atâta căldură și ambianță ești primit în biblioteca publică din localitatea Cărpineni, încât pașii iar și iar duc pe aceiași potecă – spre lumea cunoașterii de oportunități pe care fiecare dintre noi le descoperim lecturând… lecturând intensiv și, cel mai important, cu plăcere, fiindcă, până la urmă, cartea este terapia sufletului.

În timp ce alegeam o carte, am stat de vorbă și cu bibliotecarele Maria Nemțanu și Teodora Ciugureanu. Bibliotecara Teodora spune că a pășit pragul acestei biblioteci în anii tinereții cu multe visuri și speranțe. În drum, a întâlnit diverse obstacole care s-au încununat într-un final cu frumoase succese și activități promovate.

„Anii s-au scurs nemilos lăsându-și amprenta pe chipul nostru, dar niciodată pe suflet, deoarece, de-a lungul anilor, am promovat valori umane, cartea și lectura. Cartea este cea care a semănat, seamănă și va semăna lumină și înțelepciune.”

Bibliotecara mi-a mărturisit că ține minte și acum data de 26 noiembrie 1977, când a fost angajată în calitate de bibliotecară. Câte emoții și câte trăiri i-au umplut sufletul. De atunci, au trecut 44 de ani, ani plini de ardoare și dorință de a cultiva tinerei generații dragostea de carte.

Bibliotecara Maria mi-a vorbit despre faptul că meseria de bibliotecar o consideră drept o vocație, deoarece viața a direcționat-o spre comunicarea cu copii și ce poate fi mai frumos decât o astfel de interacțiune?

„Biblioteca este o oază de liniște, de inspirație. Aici uiți de probleme, de griji, devii izolat de lumea exterioară și te pătrunzi în totalitate de acțiunea relatată.”

Anul 1986 a fost unul crucial pentru Maria, căci în acel an a devenit căpitană pe această corabie plină de surprize, dar, cel mai important, plină de posibilități. Se împlinesc 35 de ani, 35 de ani plini de turbulență și echilibru pe marea lecturii. Bibliotecara a fost copleșită de amintiri: „Anii trec atât de rapid, iar acum, văzând oameni pe stradă, printre atâtea fețe recunosc acei copii care parcă mai ieri pășiseră pentru prima oară pragul bibliotecii noastre”.

Bibliotecarele mi-au vorbit și despre faptul că a fi bibliotecar în secolul XXI nu este atât de simplu și ușor precum ar părea. Astăzi, bibliotecarul îndeplinește mai multe responsabilități survenite în urma faptului că biblioteca a devenit un centru comunitar de informație, dar femeile fac față noilor provocări, fiind fericite de orice reactualizare, perseverând.

Bibliotecara Teodora a mai adăugat că: „Trebuie să fim la nivelul unei biblioteci moderne. Aducem sincere mulțumiri programului «Novateca» pentru că au oferit un suflu de prospețime bibliotecilor de la sate aflate practic pe cale de dispariție”.

Când a ajuns vorba și despre cititori, în pofida faptului că biblioteca se bucură de noi cititori zilnic, totuși bibliotecara Maria mi-a spus că: „Generația înaintată lectura mai mult; tinerii de astăzi apelează la diverse tehnologii și tot mai rar la o carte. Deseori, copiii privesc filmul și nu citesc cartea în sine, însă nu se poate compara senzația unor file ieșite abia de sub lumina tiparului cu nimic în lume. Dacă ar fi să aleg între o carte și o tehnologie, evident cartea ar fi cea pentru care aș opta. Noi suntem copiii cărților, nu copiii tehnologiilor”.

Am fost curioasă să aflu ce tipuri de cărți sunt în topul preferințelor. Copiii, după cum spune bibliotecara Maria, sunt în mare căutare de subiecte intrigante, ireale, fantastice, astfel optează pentru povești, fabule, basme, gusturile variind în conformitate cu vârsta copilului. Adolescenții, deopotrivă, după cum spune bibliotecara Teodora, aleg fie din cărțile propuse în programul școlar, fie din cărți cu tematică psihologică, această tendință mărindu-se în rândul cititorilor adolescentini.

Biblioteca Publică Cărpineni, Hâncești, organizează diverse activități, circa șapte-10 la număr, în funcție de cât de bogată în activități este o lună. Recent, s-a organizat o ședință online cu îndrăgitul scriitor Nicolae Rusu, inclusiv Biblioteca Publică Cărpineni a luat parte la această activitate. Copiii au fost impulsionați de către doamnele bibliotecare să citească opera scriitorului și, în cadrul acestei ședințe, să împărtășească păreri, să adreseze întrebări. Copiii au fost activi și au discutat deschis reflectând asupra celor citite, împărtășind impresii cu domnul Nicolae Rusu.

Doamnele bibliotecare au sugerat să ne lăsăm pătrunși de lumina ademenitoare a unei cărți, fiindcă anume o carte ne deschide atâtea orizonturi, doar trebuie să ne dorim acest lucru și, evident, să citim mult, iar în ceea ce privește tehnologiile, utilizarea acestora să fie condiționată doar de anumite situații excepționale. Bibliotecara Teodora susține ideea că anume o carte, fiind dibăcită rând cu rând, literă cu literă, rămâne în amintirea ta, în special cea lecturată în copilărie, lucru de care s-a convins din experiența proprie. Emoțiile pe care le retrăia fiind de nedescris: „Simțeam o descărcare sufletească”.

Autoare: Teoctista Colța

Imprimare