O vizită de studiu poate însemna mai mult decât o listă de bune practici. Pentru Doina Pantaz, directoarea GAL „Trei Coline” și membră a Comunității de Practicieni pentru Climă și Gen, experiența din Polonia și Germania a fost despre oameni care își organizează comunitățile, administrații care creează condiții pentru implicare și soluții simple care pot schimba viața de zi cu zi.
Uneori, o idee bună nu arată spectaculos. Poate fi un cort instalat lângă un parc, unde doi mecanici repară gratuit bicicletele oamenilor. Poate fi un grup de femei dintr-un sat care se întâlnesc, păstrează tradiții, strâng bani pentru comunitate și participă la viața publică. Poate fi un grup de vârstnici care merge împreună cu reprezentanții administrației locale prin oraș pentru a identifica obstacolele care le fac viața mai dificilă.
Doina Pantaz, directoarea Grupului de Acțiune Locală „Trei Coline” și membră a Comunității de Practicieni pentru Climă și Gen, a văzut astfel de exemple în timpul unei vizite de studiu în Polonia și Germania, în septembrie 2026.
Pentru ea, întrebarea nu este doar „ce au făcut ei?”, ci și „ce am putea face noi?”.
„Cercurile gospodinelor” — femeile ca parte a vieții comunității
Unul dintre exemplele care au impresionat-o în Polonia este cel al „cercurilor gospodinelor”. Tradiția acestor organizații are aproape 150 de ani. În prezent, ele funcționează ca organizații formale, cu statut și regulament propriu, cont bancar și recunoaștere din partea autorităților locale.
Rolul lor depășește activitățile casnice. Femeile păstrează tradiții și rețete locale, organizează evenimente și sărbători, identifică surse de finanțare pentru comunitate și au un spațiu în care se pot întâlni, sprijini reciproc și implica în viața civică.
Pentru comunitățile rurale din Republica Moldova, Doina Pantaz vede aici o idee care ar putea fi adaptată contextului local. Nu este vorba despre a copia o instituție străină, ci despre a crea forme organizate prin care femeile din sate să aibă un rol vizibil în viața comunității.
Un cort și doi mecanici
În Cracovia, Doina Pantaz a descoperit o altă soluție care i-a atras atenția. Într-un parc, un cort atrăgea bicicliști. La el lucrau doi mecanici care verificau și reglau bicicletele. Serviciile erau gratuite: reglarea frânelor și a șeii, verificarea lanțului, a plăcuțelor de frână și a anvelopelor, umflarea roților, ungerea lanțului și recomandări privind piesele care trebuie reparate sau schimbate.
Nu era un service complet, însă mecanicii puteau interveni pe loc pentru defecțiuni mici. Activitatea era organizată de municipalitatea Cracoviei și se desfășura în diferite puncte ale orașului în sezonul cald.
Pentru Doina Pantaz, ideea este interesantă tocmai pentru că reunește mai multe componente: infrastructură, servicii publice și încurajarea unui mod de transport nepoluant.
În alte locuri din Polonia și Germania, ea a observat și stații unde bicicliștii își pot face singuri mici reparații, își pot umfla roțile sau își pot încărca bicicletele și trotinetele electrice.
Sunt intervenții aparent mici, dar care transmit un mesaj important: dacă o comunitate dorește ca oamenii să folosească bicicleta, nu este suficient să construiască piste. Trebuie să creeze și condițiile pentru ca acest mod de transport să fie practic și sigur.
Securitatea la incendiu începe înainte de incendiu
În Germania, atenția Doinei Pantaz s-a oprit asupra unei soluții de infrastructură pentru intervenția pompierilor: coloanele uscate pentru alimentarea cu apă în caz de incendiu.
Aceste instalații le permit pompierilor să conecteze rapid furtunurile și să introducă apă în sistem pentru intervenția la diferite niveluri ale clădirii. Doina a remarcat diferența față de situațiile în care apa trebuie adusă cu cisterna de la distanță.
Din discuțiile purtate în timpul vizitei, a reținut o idee mai largă: securitatea nu trebuie să înceapă în momentul în care izbucnește incendiul. Ea începe din proiectarea clădirii, prin infrastructură, acces, echipamente, marcaje, verificări și instruire.
Este aceeași logică pe care o întâlnim și în adaptarea climatică: pregătirea înaintea crizei poate reduce pierderile și timpul de reacție atunci când criza apare.
Voluntariatul care devine parte a sistemului
Un alt exemplu care a impresionat-o pe Doina Pantaz este implicarea voluntarilor în serviciile de pompieri.
În Polonia, i s-a spus că o mare parte dintre stațiile de pompieri funcționează pe bază de voluntariat. Voluntarii provin din profesii diferite, urmează instruiri și se implică în intervenții în funcție de disponibilitate și apropierea de locul incidentului.
Un element important este relația dintre voluntariat și angajatori: voluntarii pot lipsi de la serviciu pentru intervenții, iar timpul respectiv este tratat ca timp de muncă plătit.
Pentru Doina, acest model ridică o întrebare relevantă și pentru Republica Moldova: cum poate fi susținut voluntariatul astfel, încât să nu depindă exclusiv de disponibilitatea și sacrificiul personal al oamenilor?
Și în Republica Moldova există posturi de pompieri voluntari în sate, însă experiențele nu sunt întotdeauna durabile. Doina a menționat că un post din regiunea ei a întâmpinat dificultăți tocmai pentru că nu era clar cine trebuie să suporte costurile pentru funcționarea structurii.
Diferența nu este neapărat disponibilitatea oamenilor de a ajuta. Ci existența unui sistem care știe să sprijine voluntarii, să transforme disponibilitatea lor într-o resursă comunitară stabilă.
Vârstnicii nu sunt doar beneficiari ai serviciilor
În Germania, Doina Pantaz a descoperit și un model de implicare a persoanelor în etate în viața comunității: consiliile vârstnicilor.
În regiunea vizitată de ea, îmbătrânirea populației a devenit motiv de mare îngrijorare. În acest context, persoanele în etate sunt implicate în identificarea problemelor care le afectează viața de zi cu zi.
Vârstnicii se întâlnesc periodic și discută despre necesități, merg împreună cu administrația locală prin localitate pentru a observa concret ce trebuie îmbunătățit. Poate fi vorba despre accesul într-o clădire, o stație de transport public sau o denivelare de trotuar.
În Germania, spune Doina, aceste structuri pot transmite problemele ce nu pot fi rezolvate local și la instituțiile centrale ale țării.
Este un alt mod de a privi îmbătrânirea: nu doar ca pe o categorie care are nevoie de servicii sociale, ci și ca pe o categorie care deține experiență și poate contribui la îmbunătățirea vieții în comunitate.
De la capace de plastic la mobilier urban
Experiența vizitei a făcut-o pe Doina să privească altfel și problemele care par, la prima vedere, mai mărunte.
În Polonia a observat recipiente în formă de inimă pentru colectarea capacelor de plastic. Acestea aveau și un rol vizual de promovare a localității, iar fondurile obținute din valorificarea materialului erau destinate unor cauze sociale.
Ideea a făcut-o să se gândească la posibilitatea unei inițiative similare în Republica Moldova.
Problema este însă mai largă: dacă materia primă nu este colectată și sortată sistematic, chiar și antreprenorii care ar putea transforma asemenea deșeuri în produse utile ajung să aibă dificultăți în procurarea materialului local. În acest sens, colectarea separată nu este doar o problemă de salubrizare. Ea poate căpăta și o dimensiune economică, legată de dezvoltarea unor afaceri și inițiative sociale.
„Ce putem construi împreună?”
La întoarcerea în Republica Moldova, experiența vizitei de studiu a continuat prin participarea Doinei Pantaz la LEADER CONNECT MOLDOVA 2026, eveniment la care s-au întâlnit reprezentanți ai GAL-urilor din Republica Moldova și organizații similare din Slovacia, Letonia, Austria, România și Ucraina.
Întrebarea evenimentului a fost: „Ce putem construi împreună?”
Pentru Doina Pantaz, aceasta este una dintre întrebările care ar trebui să stea în centrul dezvoltării locale. Experiența vizitei în Polonia și Germania i-a arătat că soluțiile nu apar izolat. Ele se construiesc prin schimb de experiență, parteneriate și oameni care sunt dispuși să încerce.
„Oamenii care vor să facă ceva găsesc soluții, iar oamenii care nu vor să facă ceva găsesc întotdeauna justificări”, spune ea.
În acest spirit, cinci GAL-uri din Republica Moldova au semnat un acord de parteneriat: GAL „Lunca Răutului”, GAL „Colinele Nistrene”, GAL „Hora Ciulucului”, GAL „Trei Coline” și GAL „Ocolul Cubolta”. Potrivit Doinei Pantaz, parteneriatul urmează să genereze noi activități și evenimente comune.
Lecția nu este să copiem, ci să adaptăm
Poate cea mai importantă lecție a unei asemenea vizite nu este o anumită instalație, un anumit serviciu sau un anumit model administrativ. Este modul de a gândi.
Un oraș care vrea bicicliști creează nu doar piste, ci și servicii. O comunitate care vrea femei implicate în viața locală creează forme prin care acestea se pot organiza. O administrație care se pregătește să nu admită incendii devastatoare construiește infrastructura înainte de producerea dezastrului. O comunitate care îmbătrânește nu privește vârstnicii doar ca beneficiari, ci îi consultă și îi implică.
Și, încă un moment important: comunitățile rurale care vor să se dezvolte caută parteneri dincolo de limitele propriei localități.
Exemplele descrise mai sus nu pot fi transferate mecanic în Republica Moldova, dar pot fi privite ca surse de idei și adaptate la resursele, nevoile și particularitățile de aici.
Reziliența unei comunități se construiește prin infrastructură, servicii, participare, solidaritate, voluntariat, parteneriate și capacitatea de a transforma experiența altora într-o soluție potrivită pentru propria comunitate. Iar întrebarea „Ce putem construi împreună?” poate fi un punct de plecare.
____
NOTĂ: Acest articol a fost realizat de jurnalista și analista de politici publice Eleonora Lisnic, în cadrul stagiului la Congresul Autorităților Locale din Moldova (CALM), cu bursa oferită de Comunitatea de Practicieni pentru Climă și Gen (CoP) – o platformă profesională lansată în mai 2026 de Rețeaua Națională LEADER, Institutul Național de Administrație și Management Public (INAMP) și PNUD Moldova, cu sprijinul Suediei și Norvegiei. Opiniile exprimate în acest material îi aparțin autoarei și nu reflectă neapărat punctul de vedere al organizațiilor care au contribuit la dezvoltarea și susținerea programului de stagiu.
