Urmare a modificărilor operate prin Legea nr. 59/2025 (elaborată de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, fără a consulta normele vizate cu CALM) au fost introduse norme legale care practic au paralizat mecanismul de stabilire și încasare a plăților de arendă și redevența pentru superficia legală la bugetul public, inclusiv bugetele locale.

Astfel, prin Legea nr. 59/2025, intrată în vigoare la 01.04.2025, au fost operate modificări în Codul civil (art. 1308) și în Legea nr. 1125/2002 privind punerea în aplicare a Codului civil (Art. 29).

Prin noile reglementări vizate, s-a stabilit că superficiarul (titularul care deținea un bun privat înregistrat pe teren proprietate publică la 01.03.2019) este obligat să achite redevența anuală pentru superficia legală  – egală cu cel puțin valoarea de piață a terenului conform raportului de evaluare, ceea ce constituie un blocaj sistemic, pentru că este pur și simplu absurd că plătești anual pentru folosirea terenului proprietate publică o plată egală (sau mai mare) cu valoarea de piață a terenului.

Este de presupus că autorul proiectului de lege a dorit să se inspire din recomandarea Curții Constituționale menționate infra, însă a omis din eroare în normă textul „nu mai puțin de 2 % din” (hotărârea nr. 19 din 31.10.2023, care a hotărât că „autoritățile publice locale vor putea percepe o plată anuală a arendei terenurilor aferente bunurilor proprietate privată/bunurilor privatizate care va constitui nu mai puțin de 2 % din valoarea de piață a terenului, determinată de un evaluator în conformitate cu Legea cu privire la activitatea de evaluare”).

Totodată, prin aceiași lege, s-a modificat art. 1308 din Codul civil și s-a stabilit că „Plata anuală pentru arenda terenurilor agricole proprietate a statului sau a unității administrativ-teritoriale se stabilește în baza raportului de evaluare întocmit de un evaluator în conformitate cu Legea nr. 989/2002 cu privire la activitatea de evaluare”, care de asemenea, constituie un blocaj sistemic pentru încasarea plăților la buget, pe lângă faptul că actuala redacție este și una care contravine principiului autonomiei locale, inclusiv intră în contradicție directă cu raționamentele expuse în hotărârea Curții Constituționale nr. 19 din 31.10.2023 (care a anulat plafonarea plății de arendă din art. 10 din Legea nr. 1308/1997).

 Blocajul sistemic este determinat de situația că evaluatorii nu evaluează plata de arendă, ci prețul de piață al terenului, APL rămânând în incertitudine în privința finalității stabilirii plăților respective. Totodată, noua regulă impune costuri sporite din bugetele locale pentru comandarea (pe piața serviciilor prestate de întreprinderile de evaluare a) rapoartelor de evaluare, costul cărora concurează cu unele plăți de arendă anuale practicate pe piața locală.

Pentru înlăturarea acestor lacune și blocaje legislative, CALM a propus (la 03.06.2025) completarea proiectului de lege (autor Ministerul Finanțelor) pentru modificarea Codului fiscal nr.1163/1997 și a altor acte normative (număr unic 394/MF/2025), după cum urmează:

 „Se propune completarea Art. IV cu un nou punct cu următorul cuprins:

„În art. 1308 alin. (3) se modifică și se expune cu următorul cuprins:

„(3) Plata anuală pentru arenda terenurilor agricole proprietate a statului se calculează în modul stabilit de către Guvern, iar pentru arenda terenurilor agricole proprietate a unității administrativ-teritoriale se stabilește de către Consiliul local și nu poate fi mai mică decât plata anuală de arendă medie de piață pentru ultimii trei ani din unitatea administrativ-teritorială în care este amplasat terenul, ţinînd seama de natura terenului, de zona în care se află el, de destinaţia folosinței, precum şi de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosinţei”.

Redacția actuală a art. 1308 din Codul civil este următoarea:

Articolul 1308. Darea în arendă a terenurilor agricole

                          proprietate a statului sau a unității

                          administrativ-teritoriale

 (3) Plata anuală pentru arenda terenurilor agricole proprietate a statului sau a unității administrativ-teritoriale se stabilește în baza raportului de evaluare întocmit de un evaluator în conformitate cu Legea nr. 989/2002 cu privire la activitatea de evaluare.

Se propune completarea proiectului cu un nou Art. cu următorul cuprins:

Art. VIII – Legea nr. 1125/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil
al Republicii Moldova (Republicat: Monitorul Oficial, 2019, nr. 66-75 art. 133)

Punct unic.  Art.  29. alin. (2) se modifică și se expune cu următorul cuprins:

„(2) Superficiarul care deţine superficie legală în temeiul alin. (1) lit. d) sau e) este obligat să achite în bugetul de stat sau, după caz, în bugetul local o redevență anuală, determinată în modul stabilit de Guvern, pentru terenul care aparține statului sau, determinată de autoritatea publică locală, pentru terenul care aparține unității administrativ-teritoriale, dar nu mai mică decât 2 % din valoarea de piață a terenului estimată conform raportului de evaluare întocmit de un evaluator în conformitate cu Legea nr. 989/2002 cu privire la activitatea de evaluare. Această obligaţie incumbă şi dobânditorului subsecvent al bunului înregistrat separat şi al dreptului de superficie. La modul de determinare a cuantumului redevenței, exceptare se face pentru terenurile fondului apelor, pentru care redevența se calculează conform Regulamentului aprobat de către Guvern”.

Actuala redacție a Art.  29. Alin. (2) din Legea nr. 1125/2002 este:

„2) Superficiarul care deţine superficie legală în temeiul alin. (1) lit. d) sau e) este obligat să achite în bugetul de stat sau, după caz, în bugetul local o redevență anuală, determinată în modul stabilit de Guvern, pentru terenul care aparține statului sau, determinată de autoritatea publică locală, pentru terenul care aparține unității administrativ-teritoriale, dar nu mai mică decât valoarea de piață a terenului estimată conform raportului de evaluare întocmit de un evaluator în conformitate cu Legea nr. 989/2002 cu privire la activitatea de evaluare. Această obligaţie incumbă şi dobânditorului subsecvent al bunului înregistrat separat şi al dreptului de superficie. La modul de determinare a cuantumului redevenței, exceptare se face pentru terenurile fondului apelor, pentru care redevența se calculează conform legislației”.

Imprimare